Share
 

Lifestyle blog

O luna in alb si clatite cu flori de salcam
Luna mai este luna in care aici infloresc multe flori albe: florile zemoaselor si dulcilor capsuni, florile din gardurile vii, florile de salcam si mai apoi cele de soc, bujori albi si flori de camp. Papadiile isi leapada rochita galbena si se imbraca in puf rotund, cum altfel daca nu alb. Mai e luna puritatii si a seninului in floare. E luan pe care o indragesc in taina. Mi s-a parut mereu ca are ceva mai special fata de restul lunilor din an. E poate pentru ca are ploi repezi si scurte, flori albe, iarba verde crud si miros de soare cald? Nu stiu. Stiu doar ca o indragesc. Intamplarea a facut ca eu sa las primul comentariu pe blogul lui Emily, asa ca am ales albul ca tema pentru Tea Party-ul din luna aceasta.   Luna aceasta insa am ramas in pana de idei asa ca am facut o reteta in graba, pe care am transformat-o intr-una de petrecere. Am innobilat reteta simpla de clatite cu flori dulci si parfumate de salcam peste care am stropit din belsug cu miere-crema de vanilie. O combinatie delicioasa, neapart de savurat dimineata la micul dejun, cand arderile sunt mai intense si este recomandat sa consumam cereale si lichide calde (nu reci, nu fierbinti). Clatite cu flori de salcam (pt aprox. 8-10 clatite) 1/2 cana* lapte de soia simplu, neindulcit 10 linguri + 2 lingurite apa plata 1/4 cana* ulei de masline 1 cana* faina integrala 1 praf de sare 2 linguri apa plata pentru subtierea ulterioara a aluatului 4 ciorchini de flori de salcam (flori luate de pe crengute, spalate ) Toate ingredientele se pun in blender, cu exceptia celor 2 lg de apa. Se mixeaza bine si apoi se da compozitia la frigider pentru 30 minute. Se incinge o tigaie de teflon, se unge cu ulei, apoi se sterge tot uleiul din tigaie cu un servet de hartie. Aluatul se dilueaza cu cele 2 lg de apa. Trebuie sa rezulte un aluat identic cu cel normal, pentru clatite, de consistenta unei smantani mai subtiri. Se coc clatitele in tigaie, la foc mediu spre mare, avand grija sa  presarati flori pe partea superioara a clatitei. Acoperiti clatitele gata preparate cu un prosop de bucatarie pentru a le pastra calde si pentru a nu se usca (neavand oua se ususca mai repede la margini). Se servesc, in mod ideal, cu miere de salcam** sau miere-crema de vanilie** sau in combinatie cu capsuni, banane etc. NOTA * 1 cana cu volumul de 250 ml ** La orice comanda pe Kzarinne Boutique beneficiati de 5% reducere daca mentionati codul “Lifestyle blog”.

Pateu de linte de primavara
Daca anii trecuti era o adevarata aventura sa gasesc leurda in pietele de la noi, acum ele sunt pline cu delicioasele frunze verzi. Asa ca vreau sa profit de pe urma lor pana cand le mai gasesc si caut sa improvizez diverse retete caci de gasit nu prea gasesc retete cu leurda. Intr-una din seri, in timp ce fierbea molcom lintea, m-am gandit la combinatia savuroasa cu leurda si ceapa verde. Si astfel s-a nascut pateul de fata. Un preparat rapid, economic, gustos si foarte sanatos (bogat in fier, vitamina C si calciu). Anais s-a declarat indragostita de el! Intre timp a inflorit si liliacul iar parfumul lui se raspandeste ademenitor peste tot. Astept nerabdatoare ca salcamii sa isi legene florile in bataia vantului si sa il imbete cu parfum dulce si curat. Ah, ce primavara frumoasa! Pateu de linte de primavara 1 cana* linte verde 3 fire de ceapa verde ** 10 frunze de leurda (sau puteti folosi 3 fire de usturoi verde)** 1/4 cana* suc de rosii 3 linguri ulei de masline zeama de la 1/2 lamaie mica 1/2 lingurita de sare neiodata Lintea se spala si se fierbe in multa apa timp de 30-40 minute sau pana cand este moale. Se paseaza fierbinte in blender/robot impreuna cu uleiul. Se adauga sucul de rosii, ceapa si leurda tocate marunt, zeama de lamaie si sarea si se mai mixeaza pana rezulta o compozitie omogena, cremoasa. Daca este prea groasa se mai adauga putina apa plata. Se serveste ca atare pe felii de paine integrala, ca umplutura de aperitiv pentru rosii sau ardei, pe biscuiti integrali etc. Este un pateu delicios! NOTA * 1 cana cu volumul de 250 ml ** in afara sezonului se poate folosi ceapa normala, respectiv usturoi

Tofu de casa
Consum tofu in fiecare saptamana insa nu m-am incumetat sa il fac in casa pana acum deoarece mi se parea un proces laborios si complicat. In plus nu am gasit o sursa pentru nigari, coagulantul folosit in mod traditional in prepararea branzei de soia. Insa multumesc Gabrielei pentru ca mi-a amintit pe Facebook reteta mult simplificata a acestui preparat pe care eu il consider in egala masura sanatos si gustos. Trebuie sa stiti ca tofu facut in casa, cu lamaie, este cel mai bun tofu! Nu atat de ferm precum cel facut cu nigari insa fin si cremos, cu o aroma subtila de soia, ceea ce il face deosebit de versatil, putand fi folosit atat in preparate dulci cat si sarate. Se face rapid si e economic. Tofu de casa (pt o portie, aprox 150 g) 1 cana soia BIO inmuiata 1,5 litri de apa plata zeama unei lamai 1 lingura sare de Himalaya optional: ulei de masline, leurda, fulgi de drojdie, usturoi etc. Soia se pune in blender si se mixeaza cu o cana de apa pana cand rezulta o pasta fina. Se adauga restul de apa si se mai mixeaza. Laptele obtinut se strecoara printr-un tifon/panza/saculet. Pulpa se poate pastra pentru a prepara chiftelute sau droburi. Laptele strecurat se pune intr-o oala incapatoare pe foc moderat si se fierbe 15 minute, avand grija sa amestecati periodic si sa supravegheati pentru a nu da afara. Dupa cele 15 minute se inchide focul si se stroarce lamaia in laptele fierbinte. Se amesteca cu o paleta si se lasa asa timp de 10 minute. Se adauga sarea, se amesteca si se mai lasa 5 minute. Dupa acest timp tofu se lasa la scurs pe un tifon sau o panza deasa. Cand se raceste se poate presa cu mana. Se combina dupa preferinte cu diverse mirodenii. NOTA Ultima data (imaginile aferente) am facut tofu din 3 cani de soia si 4 litri de apa iar branza rezultata am impartit-o in doua si am combinat jumatate cu: pasta de leurda cu ulei de masline si sare iar cealalta cu ulei de masline, sare si fulgi de drojdie. Absolut delicios!

O primavara inmiresmata si infloritoare
Este incredibil cum un omulet poate sa transforme viata ta intr-o masura radicala. Daca inainte sa o nasc pe Anais iubeam numai iarna si treceam indiferenta prin celelalte anotimpuri, de cand o am pe ea in viata mea totul a capatat un nou sens. Iubesc primavara si toamna, iubesc chiar si vara in aceeasi masura in care iubesc iarna. Mi-e drag cand ploua si ma inseninez cand adie vantul. Simt in aer mireasma de flori dulci si gust de primavara. In jurul meu totul renaste si se coloreaza in straie vii, spectaculoase.  Primavara e anotimpul in care Dumnezeu ne reaminteste fagaduinta Sa minunata despre o viata noua, un legamant nou. Ne invata despre inviere si eternitate, despre frumos si absolut. Deschideti larg ochii si inima si bucurati-va si voi de binecuvantarile primaverii!

Despre alaptare si rabdare
Avalansa de temeri si mai cu seama numarul extrem de mare al mamicilor care renunta sa alapteze m-au indemnat sa scriu acest articol. Nu este un articol bazat pe studii stiintifice. Nu am sa va spun date statistice despre beneficiile alaptari. Nu am sa explic formula laptelui matern. Pentru ca eu consider ca e inutil sa gasim motive pentru a alapta. Nu am alaptat pentru ca m-au convins studiile in domeniu si nici pentru ca am citit cat e de hranitor laptele matern. Am alaptat pentru ca pur si simplu am simtit un gest reflex, extrem de normal si firesc de a o face. Si cred ca asta ar trebui sa simta orice mama. Dar cum nu suntem toti creati la fel, uneori deciziile pe care le luam sunt pripite si cel mai adesea atrag consecinte neplacute si dureroase. Scriu aceste randuri pentru mamele nesigure, dezdanajduite, tematoare si mai ales pentru cele care sunt pe punctul de a lua o decizie gresita: aceea de a nu-si (mai) alapta bebelusii. Alaptarea, primul dar al mamei pentru pruncul sau “Cea mai buna hrana pentru nou nascut este hrana pe care o ofera natura. Daca nu este necesar acest lucru, el nu trebuie lipsit de aceasta hrana. Nu are inima mama care, de dragul convenientelor, cauta sa se debaraseze de misiunea delicata de a-si alapta micutul.” (Ellen G White, Sfaturi pentru biserica) Dintotdeauna am considerat inutile discutiile in care se pune in balanta alaptarea copilului. Nu m-au convins niciodata reclamele sclipicioase si mincinoase ale producatorilor de lapte praf din simplul motiv al increderii mele intr-un Specialist mult mai iscusit si priceput: Dumnezeu. Cel care a dat suflare de viata peste lutul din care suntem creati, Cel care a zis si s-a facut, Cel care a creat o lume desavarsita si plina de culoare, armonie si intelepciune. In Isaia 49, 15, in cadrul unei intrebari retorice adresate umanitatii, Dumnezeu aminteste despre acest prim drept al nou nascutului: “Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza (…)?” Create de Dumnezeu ca parteneri in casnicie si dupa intrarea in pacat, ca mame, femeile au nespusul privilegiu de a aduce pe lume comori de nepretuit, de a-i creste si educa in spirit civic, armonios si sanatos, pentru ca mai tarziu aceste comori numite copii sa devina niste adulti responsabili, intelepti si drepti. Iar tot acest drum incepe cu un prim pas: acela al apropierii. Timp de noua luni de zile bebelusul si mama sunt una. Mama incepe frumoasa relatie simtind cum in pantecele ei se zamisleste viata. Cu fiecare saptamana care trece, prezenta copilului e resimtita prin miscarile si sughiturile acestuia.  Micutul se simte in siguranta ascultand bataile inimii si vocea mamei sale, in asa fel incat atunci cand iese pe lume o recunoaste intre mii de alte mame si gaseste alinarea doar in bratele ei. Dincolo de rolul de hrana pe care il ofera alaptarea exista si acela de continuitate a relatiei mama-fiu/fiica, relatie inceputa in perioada intrauterina. Bataile, respiratia si glasul mamei linistesc micutul atunci cand este pus la san asa cum nu o poate face nimic altceva. Nu am sa uit niciodata sentimentul minunat pe care l-am trait atunci cand am alaptat-o pentru prima data pe Anais. Emotiile m-au cuprins toata. Insa am ajuns sa pretuiesc mai mult aceste momente odata cu cresterea ei, cand nevoia de afectiune este mai ridicata iar rolul principal al hranei este secundar. Inamici de (ne)combatut Daca primul argument in favoarea alaptarii a fost spus, sa trecem la partea cea mai grea: confruntarea cu sinele, cu medicii si cu producatorii de lapte praf si confruntarea cu societatea. Confruntarea cu sinele Nu sunt sigura ca voi avea lapte suficient pentru a satura bebelusul. Temerea aceasta isi are de fapt radacina mult mai adanc si este o temere recenta. Mai exact totul a inceput in momentul in care industria laptelui praf s-a dezvoltat si au inceput campaniile mincinoase de denigrare a laptelui matern chiar prin sustinerea acestei ipoteze false. Si daca e sa sapam si mai adanc, aflam ca dintr-o crasa nestiinta cu privire la volumul stomacului unui bebelus (care la nastere nu este mai mare decat o cireasa) s-a ajuns la vehicularea ideii ca sunt mame care nu au lapte suficient, hranitor sau calitativ. Cum stau insa lucrurile? Ei bine, atunci cand bebelusul se naste e absolut necesar sa fie pus la san in primele cincisprezece minute pentru a putea interactiona cu mama si a se hrani. Hrana primelor saptamani va consta intr-un lichid gros si galbui, numit colostru, bogat in substante nutritive care sa ii asigure micutului maximum de proteine, vitamine si imunitate. In primele saptamani va fi somnoros si va adormi de multe ori la san, asa ca durata alaptarii poate fi foarte mare. Un stomac de dimensiunea unei cirese se va goli repede asa ca e absolut normal sa suga adesea. Uitati complet de orarul oferit de medici si asistente. E absurd si pentru noi sa ni se spuna la ce ora sa mancam atunci cand semnalele corpului nostru ne spun altceva si ne ofera date exacte despre ora la care ar trebui sa servim masa. De ce am crede ca e ceva diferit la un bebelus? Mai apoi, poate fi vorba de un bebelus pofticios si mancacios, caruia ii trebuie o cantitate mai mare de lapte pentru a fi satul. Si poate cel mai important aspect: laptele se formeaza dupa schema cerere-oferta. Cu cat este pus mai des la san, cu atat creste productia de lapte, canalele se desfunda si in timp copilul isi formeaza propriul program. Copilul nu se satura si plange adesea.  Se intampla insa si un al doilea fenomen: copilul plange, desi a fost adineaori alaptat. De fapt acesta are nevoie de afectiune sau poate este deranjat de ceva, are colici sau e obosit. Nimic nu il va alina mai bine decat alaptarea. Sa simta mirosul pielii mamei si respiratia ei deasupra lui. Intelege astfel ca e iubit si nu “rasfatat”, ingrijit si nu dezmierdat, inteles si nu uitat. Am experimentat toate acestea in relatia mea cu Anais. A fost (si este inca) un copil care adorme foarte greu si caruia ii place sa adoarma la san. La inceput nu intelgeam toate acele tipete si plansete insa multumesc lui Dumnezeu pentru sotul meu, care ma indemna de fiecare data sa o alaptez. Ii spuneam insa ca e satula si nu are nevoie de san insa atunci cand o puneam sa suga se linistea instantaneu. Bebelusii au nevoie de atentie iar aceasta e cel mai bine exemplificata prin alaptare. Nu intotdeauna cand plange, copului ii este foame. Plange pentru ca vrea langa tine. Nu incerca sa il indepartezi prin a folosi suzete, patuturi cu carusel, balansoare sau leagane. Stiu, vrei sa il calmezi si vrei si il linistesti. Probabil asa as fi facut si eu daca nu as fi primit suportul psihic adecvat din partea familiei. Insa ia-l in brate si alapteaza-l. Vor fi nopti lungi in care va vrea sa stea asa. Vor fi zile in care abia vei apuca sa mananci. Vor fi perioade epuizante de-a dreptul. Nu am sa te mint. Trebuie sa stii cu ce ai sa te confrunti. Insa nu a spus nimeni ca e usor sa cresti un copil. Dar toti au spus ca merita efortul. Vei sta de vorba cu mamici care au hranit copilasul cu LP (lapte praf) si iti vor spune ca daca regreta ceva, regreta ca nu au avut parte de acea RELATIE speciala creata intre ele si copil in urma alaptarii. Pentru ca la final, cand vei trage linia, dincolo de privilegiul de a-i fi oferit hrana, vei realiza ca ai intarit o relatie si ai oferit compasiune si iubire dupa cum ti s-a cerut si nu un surogat. Mi se vor deforma sanii in urma alaptarii. Sincer? Nu mi-am pus niciodata aceasta problema deoarece a primat mereu nevoia ei, atentia toata indreptata catre ea. A fi mama presupune daruire de sine. Renuntare de sine in mod special. Daca iti inchipui ca dupa ce vei naste, viata ta isi va continua cursul normal, te inseli amarnic. Viata ta va deveni minunata, plina de sens si culoare. Vei uita de tine si de placerile tale pentru a rasfata un pui de om neajutorat. Din pacate insa multe mame aleg sa refuze aceasta viata minunata si isi cer dreptul la independenta, invocand motive absurde si fara fond si ajungand mai tarziu sa aiba de-a face cu copii si adolescenti rebeli sau suferind o racire a relatiei cu acestia. Iar daca e sa revin la gandul de mai sus, chiar daca sanii se vor deforma va fi probabil cel mai frumos semn in trecerea anilor, amintindu-ti mereu ca ai hranit fizic si psihic un om. Am alaptat si recunosc beneficiile alaptarii insa odata cu cresterea micutului nu mai am rabdarea necesara de a sta langa el sa il alaptez. Dupa cum aminteam si mai sus, odata cu trecerea timpului, functia de hrana va fi trece pe loc secund, primand nevoia de afectiune. Luand in serios recomandarea OMS de a alapta copilul pentru minim doi ani, veti observa ca dupa trecerea primului an de viata al bebelusui, acesta va vedea actul alaptarii ca fiind un timp de rasfat si joaca. Va cere sa fie alaptat si cand este satul si se va bucura de mangaierile si vorbele mamei in timp ce ii sade bucuros in brate. In special in perioada dentitiei aceasta nevoie de afectiune se va amplifica, fiind posibil sa ceara sanul foarte des. Unele mame se vad iritate de acest comportament, considerand ca micutii sunt destul de mari pentru a se obisnui si fara san si simtindu-se incomodate si rusinate cand acestia cer in public alaptarea. Acesta este momentul in care multe mame invoca intarcarea sau, in cazul in care copilul nu mai este alaptat la cerere, scaderea cantitatii de lapte. Este foarte adevarat ca uneori poate deveni obositor sa stai minute in sir cu copilul la san, in timp ce ai alte lucururi de rezolvat. Vei gasi poate un surogat. Ii vei oferi suzeta sau poate altceva si probabil va tacea si tu vei crede ca e linistit. In schimb, acesta se va resemna si va invata sa stea singur. Da, va creste mare si amandoi veti uita de toate acestea. Insa sunt sanse egale ca el sa devina sau sa nu devina un copil irascibil. Ce te costa, draga mama, sa ii oferi RABDARE copilului tau? Stiu, esti obosita si epuizata. Insa ai mereu ramasa putere pentru a merge ma departe. Acea putere e in zambetul lui si in fericirea lui. Reconsidera te rog alegerile tale si roaga-te pentru rabdare si intelepciune. Le vei primi negresit daca ai inma deschisa. 2. Confruntarea cu medicii si producatorii de lapte praf Sunt foarte curioasa sa stiu daca in maternitatea in care ai nascut s-a incurajat alaptarea exclusiva sau a fost sugerata ideea suplimentului de LP, din considerentele enumerate deja mai sus. Exista (si nu contest) cazuri in care alaptarea nu se poate face. Cazuri in care mama are probleme de lactatie, cazuri in care sufera de o anumita boala sau cazuri in care copilului i-a fost administrat mult laudatul supliment de LP. Despre acest ultim caz vreau sa va vorbesc. Am stabilit deja ca in majoritatea cazurilor (si aici vorbesc de o marja de 90% dintre mame) alaptarea se face fara probleme, ca bebelusul trebuie alaptat la cerere si ca nu se tine cont de un orar al meselor. Primele alaptari sunt dureroase. Sfarcurile pot deveni dureroase, canalele se pot infunda, formandu-se noduli de lapte si poate aparea febra laptelui. Toate acestea insa pot fi remediate usor printr-o ingrijire corespunzatoare si o pozitionare corecta a bebelusului. Este esential sa aveti pe cineva care sa va ajute sa pozitinati corect la san bebelusul (vezi aici imagini exemplificative). Un supt defectuos creaza probleme in ambele parti: copilul nu primeste suficientnlapte iar mama se alege cu sani durerosi. Si de aici pana la recomandarea unui supliment nu e decat un pas. Medicii si asistentele, “binevoitori”, vor recomanda pentru inceput fie o alimentatie 100% bazata pe LP, fie mixta. Va spun drept ca rare sunt cazurile (aici cel putin) in care am auzit sa se recomande alaptarea exclusiva. De ce insa? Marile companii producatoare de LP ofera beneficii materiale insemnate maternitatilor si medicilor care le recomanda produsele. Iar foamea de bani, neinteresul si neimplicarea personalului medical a ajuns pana acolo incat considera ca se intampla un miracol cu mamele care alapteaza exclusiv bebelusii. LP, produs dupa formule chimice de laborator, pentru a fi “dupa chipul si asemanarea” laptelui matern, nu este altceva decat o hrana de cea mai slaba calitate, un produs nesanatos si fara niciun beneficiu direct. Desigur, veti spune ca sunt atatia copii crescuti cu LP si sunt sanatosi si vioi. Tot asa cum sunt atatia adulti perfect sanatosi care maine fac un infarct si parasesc trist aceasta lume. Si doar au fost sanatosi… Semnele negative ale utlizarii formulei de LP se vad mai devreme sau mai tarziu. Eu una nu am nevoie nici aici de statistici sau exemple care sa imi arate beneficiile sau partile negative ale acestuia. Stiu doar ca niciodata ceva iesit din mana omului nu are cum sa egaleze intelepciunea Divina deoarece daca am crede ca formula LP este similara cu cea a laptelui matern am ajunge mult prea departe, incalcand porunca sfanta si crezandu-ne niste mici dumnezei, capabili de a repoduce perfeciunea divina. Ori stim ca acest lucru este gresit. Cand Dumnezeu a oferit intelepciune oamenilor, a oferit-o pentru ca ei sa o foloseasca utilizand mijloacele date de el. El a dat hrana corespunzatoare fiecarei vietuitoare in parte iar omul nu a fost exclus din aceasta mareata lucrare. 3. Confruntarea cu societatea Mai ai inca lapte? Probabil cea mai frecventa intrbare pe care o aud. Da, lumea a uitat ceea ce e firesc, in avantul unei epoci a ratacirii spirituale si morale. Credem mai degraba in sloganul unei reclame de LP decat in firescul trupului nostru, ignorand si uitand sa ne ascultam inima si instinctul de mame. Vrem sa fim independente si slabe, ingrijite si frumoase, alegand calea cea mai simpla catre aceste placeri: sacrificarea binelui copilului. O spun fara un dram de rautate insa aceste alegeri au mai devreme sau mai tarziu rezultate dezatruoase in familie. Un copil neglijat, rasfatat, mandru sau egoist nu isi va purta vina, ci o va purta cel mai adesea mama lui. Asa ca da, e o minune cand mai vezi pe cineva alaptand si mai ales alaptand o perioada indelungata. O mama care isi schimba ordinea prioritatilor de dragul familiei si nu a faimei sau carierei e lucru rar astazi. In loc de concluzie Sper, daga mama, ca ai gasit aici un sprijin si un raspuns potrivit intrebarilor tale. Daca mai ai insa nelamuriri, iti recomand sa citesti aici interviul cu Roxana Dudus, consilier La Leche League sau sa lasi un comentariu la aceasta postare. Revin cu multumiri pentru sprijinul primit in acest domeniu Alexandrei si din nou, Roxanei. Multumiri Adrianei Gheorghe pentru minunata ilustratie!

Budinca sau tort de biscuiti. Si o primavara in galben.
Pentru mine viata a avut mereu culoarea galbena. Am iubit galbenul de mica, il ador si acum. Mi se pare ca este cea mai frumoasa culoare a curcubeului. Plina de viata, energie si optimism! Paradoxal insa nu am lucruri in aceasta culoare, fie ca vorbim de haine, vesela sau obiecte de decor. Poate si pentru ca este o culoare pe care nu o vad foarte des in magazine sau poate pentru ca am uitat eu sa o caut. Cert este ca incepand din acest an am sa revin la vechea dragoste si chiar daca nu am sa-mi maresc achizitiile, am sa imortalizez cat mai multe cadre din natura cu o pata de galben. Am zis, da? ; ) Am asteptat cu ardoare Tea Party-ul din aceasta luna deoarece culoarea aleasa a fost galben! M-am simtit in elementul meu de aceasta data. Am facut cromoterapie cautand aceasta culoare in natura si in casa mea. Mi-ar fi placut, totusi, sa gasesc mai mult galben insa aici vremea a stat parca pe loc iar pomii abia daca incep sa inmugureasca. Oricum, e o primavara minunata! Tortul de fata este super simplu, super gustos si chiar sanatos. Fara zahar si fara coacere. Se poate face atat in forme mici, individuale, cat si intr-o forma mai mare insa e mai practic si totodata mai frumos in forme individuale. Sper sa va placa si voua atat de mult pe cat ne-a placut noua. Budinca sau tort de biscuiti  (pt 6 forme rameskin sau o forma mare) * reteta oferita de Svetlana. Multumesc, Svetlana! 300 g biscuiti tip Petite Beurre (eu folosesc marca aceasta) 2 cani* gris fiert tare (in lapte de soia) 4-5 linguri miere sau 2-3 banane coapte zeama de la 1/2 lamaie mica 2 linguri pline pasta de susan tahini** 1/4 cana* ulei de floarea soarelui lapte de soia Biscuitii se rup bucatele si se pun intr-un bol mare. Grisul racit se pune in paharul blenderului, se adauga restul ingredientelor, cu exceptia uleiului si a laptelui de soia. Se mixeaza pana rezulta o compozitie cremoasa. Se adauga uleiul si laptele cate putin, ca la maioneza, pentru a obtine un sos de o consistenta putin mai groasa decat a aluatului de clatite. Se opreste o cana de sos. Restul se toarna peste biscuitii din bol si se amesteca. Se lasa asa timp de 5 minute. Intre timp se tapeteaza cu folie de plastic sase forme rameskin. Se ia cu lingura din compozitie si se pune in forme, apasand usor pentru a capata forma vasului. Se dau la rece pentru cateva ore, apoi se scot din forma si se servesc cu cate o lingura de sos si fructe proaspete. NOTA * 1 cana cu volumul de 250 ml ** in locul pastei de tahini se pot folosi fructe de padure sau orice alt fruct preferati, pudra de carob, vanilie sau scortisoara etc.

Piure de macris
  Am gasit in piata macris si am luat un kilogram fara a sta pe ganduri. In drum spre casa am realizat insa ca nu prea stiu retete care sa contina aceste frunze acrisoare delicioase. Asa ca am inceput sa caut o reteta gustoasa. In timp ce cautam i-am oferit lui Anais cateva frunze spalate de macris. A fost dragoste la prima imbucatura! A savurat tacticoasa toate frunzele! Macrisul este o minunata planta-medicament, avand un continut ridicat de vitamina C si fiind indicata in curele de detoxifiere si in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Piure de macris (reteta Elena Pridie) 350 g macris 8 cartofi potriviti (eu am pus doar vreo sase) 2 ling ulei 1 lingurita sare 1 lingura zacusca 50 ml apa in care au fiert cartofii Cartofii se curata, se spala si se taie cubulete. Se fierb in apa. Intre timp macrisul se spala si se opareste pentru un minut in apa fiarta. Se scurge si se paseaza in blender. Cartofii fierti se scurg, se paseaza impreuna cu macrisul, se adauga uleiul, sarea si zacusca si se mixeaza bine. Se serveste ca atare sau cu salate langa.

Mancare de mei cu leurda
Sau cum saturi un copil flamand si ii asiguri in plus aportul necesar de proteine, fier, calciu si vitamina C. O variatiune delicioasa pe tema clasicului pilaf, mizand de aceasta data pe mei si quinoa, niste plante-minune in dieta vegetariana (ideal si in cea omnivora). Mancarica a fost mancata pe nerasuflate de catre Anais, care s-a declarat incantata peste masura de ideea mamei pentru pranz. Iar mama s-a felicitat pentru inspiratia de moment ; ) Mancare de mei cu leurda 1 ceapa mica 2 ling ulei 1 cana mei 2 cani apa 1/2 lingurita sare 1 legatura mica de leurda 1 ling zeama de lamaie optional 2 ling quinoa fiarta Ceapa se curata si se taie marunt. Se inabusa in ulei si putina apa si se lasa sa fiarba pana devine transparenta. Meiul se spala, se scurge si se adauga peste ceapa impreuna cu cele doua cani de apa si sarea. Se fierbe 10 minute sau pana cand acesta e fiert. La urma se adauga leurda si quinoa fiarta, se lasa sa dea 3-4 clocote si se inchide focul. Se adauga zeama de lamaie si se amesteca. Se serveste ca atare sau alaturi de chiftelute, droburi ori salate. Este delicios!

Pateu de leurda
  Am gasit in sfarsit leurda in piata si din atata fericire am cumparat toate legaturile de pe taraba. Adica vreo opt : )) Asa ca vor urma multe retete cu leurda, stati pe-aproape. In plus e pacat sa nu profitam de toate vitaminele acestei minunatii de plante. Desi poate parea doar o surata a usturoiului, leurda are proprietati remrcabile: purifica sangele, ficatul, intestinele si stomacul. Cruda sau gatita, este o bomba de sanatate. Pateu de leurda 1 cana si jumatate seminte de floarea soarelui crude, nesarate, inmuiate in apa pt 30 minute si apoi scurse zeama de la 1/2 lamaie mica apa cat sa acopere 1/2 din cantitatea de seminte o legatura mica frunze de leurda 1/2 lingurita sare de Himalaya Toate ingredientele se mixeaza in paharul blenderului pana rezulta o crema fina, omogena. Daca e prea groasa mai adaugati putina apa. Serviti pe felii de paine integrala cu salate langa sau folositi pentru a condimenta piureul de spanac (crud sau gatit).

Cheesecake cu zmeura (copt)
  Cheesecake fara cheese. Sau cum sa aprinzi discutiile intre aparatorii branzei si laptelui pe motiv ca este vorba despre o “contrafacere nesanatoasa”. Nu am sa continui discutia aici si nici nu am sa dau argumente pro sau contra pentru ca m-am cam saturat sa tot vad tabere de non-vegetarieni razboind cu vegetarienii si invers. Stiu doar ca lumea e indeajuns de mare pentru toti si ca o reteta nu e batuta in cuie. Nici ca ingrediente nici ca denumiri. De sanatate iar nu mai vorbesc pentru ca aici am polemiza mult prea mult. Insa orientativ, pentru cei care doresc sa vada care e de fapt povestea cu soia&co pot citi articolul Cristelei pe aceasta tema.   Revenind insa la reteta, pot spune cu mana pe inima ca acest cheesecake este o reusita! Fata de variantele raw acesta mi se pare mult mult mai bun. In plus este si mai accesibil ca pret si ca ingrediente. Am vrut sa alatur zmeura acestei retete deoarece iubesc aroma ei fina si delicata insa simtiti-va liberi sa experimentati cu orice fruct: visine, caise, capsuni, mure, afine, lamai, portocale, banane, piersici etc. Le puteti introduce sub forma de pudra deshidratata sau ca fructe proaspete/decongelate. Ba chiar puteti folosi pudra de roscove sau cafeaua de cereale! Orice varianta veti alege rezultatul va fi unul delicios. Nu uitati insa sa modificati cantitatea de fructe in functie de preferinta voastra, caci spre exemplu daca va veti hotari asupra lamailor nu aveti cum sa folositi o cana de suc de lamaie. Adaugati treptat fructe pana cand gustul va este pe plac, avand insa grija sa nu modificati prea mult consistenta vascoasa a cremei.   Cheesecake cu zmeura* Blat 250 g biscuiti digestivi (eu folosesc Gullon fara sare si zahar, de la Auchan) 180 g margarina Rapunzel (obtinuta prin amestecarea la rece a uleiurilor vegetale virgine, complet altceva fata de margarina de pe piata) Mixati biscuitii in robot pana obtineti o masa fina, asemanatoare nisipului. Adaugati margarina topita peste ei si amestecati. Pentru a va da seama daca veti avea un blat nesfaramicios la final, strangeti compozitia in palme. Daca se va forma un bulgaras compact atunci e perfect. Daca nu mai adugati putina margarina. Tapetati fundul unei forme de copt cu pereti detasabili cu hartie de copt. Presarati compozitia de blat si nivelati uniform. Dati la copt in cuptorul incins la 180 grade C pentru 10 minute sau pana cand marginile sunt rumene. Scoateti tava si preparati crema. Crema 600 g tofu simplu desarat 375 g iaurt de soia simplu 1/2 cana** pudra de zmeura deshidratata sau 1 cana mare zmeura proaspata/decongelata 1 lg cu varf amidon de porumb stevie dupa gust sau 2 banane mari bine coapte zeama de la 1/2 lamaie mica Toate ingredientele se mixeaza in blender. Din cand in cand opriti-l si dati compozitia in jos cu o spatula. Crema rezultata trebuie sa fie de consistenta unei smanatni groase, onctuoase. Turnati crema peste blatul copt de biscuiti si dati la cuptor pentru 15-30 minute (depinzand de diametrul formei alese) sau pana cand marginile sunt usor rumene si centrul nu mai e lucios, ci ferm. Lasati sa se raceasca in tava, apoi scoateti cu grija si transferati in frigider unde e bine sa stea cel putin 4 ore. Serviti simplu sau cu fructe sau sosuri de fructe. * eu am folosit o forma cu diam de 28 cm insa recomand o forma de 24-26 cm pentru ca stratul de crema sa fie mai gros ** 1 cana cu volumul de 250 ml

Biscuiti cu zmeura si cocos
Miroase in aer a primavara! Sau cel putin asa simt eu. Zapada se topeste, soarele e mai bland iar cerul incepe sa fie mai albastru si mai curat… Albastru e culoarea lunii pe blogul minunat al lui Emily, aceasta fiind aleasa drept culoare predominanta pentru Tea Party-ul de primavara, la care m-am hotarat si eu sa particip. Profit de ocazie pentru a o felicita pe Emily pentru delicatul ei blog si minunata provocare pe care a lansat-o in blogosfera culinara romaneasca.   Biscuitii acestia sunt cred ca cei mai buni biscuiti pe care i-am mancat pana acum. Aromati si deliciosi! Au fost rodul imaginatiei mele de moment, jongland practic cu ingredientele si cantitatile si asumandu-mi un risc minim caci ma gandeam ca rai nu au cum sa iasa. Si nu am gresit. Au iesit exceptionali! Pana si Anais s-a declarat incantata de rezultat ♥ Biscuiti cu zmeura si cocos (pt aprox 25 buc) 1 cana* faina integrala (eu am folosit faina de alac) 1/2 cana faina de cocos (obtinuta prin rasnirea fulgilor de cocos sau gata preparata, de aici) 5 lg faina de migdale sau orice alt tip de nuca/samanta preferati (eu am folosit faina de nuca chufa) 1 lingura cu varf faina de susan (obtinuta prin macinarea susanului) 2 linguri cu varf pudra de zmeura uscata (preparata ca aici sau cumparata de la Plafar) 2 lg xylitol sau zahar brun 60 g ulei de cocos topit apa cat cuprinde * 1 cana cu volumul de 250 ml Toate tipurile de faina se cern intr-un bol, se adauga xylitolul, pudra de zmeura si se amesteca bine. Se toarna uleiul topit si cate putina apa. Cred ca am pus cam 3/4 cana de apa insa nu sunt sigura deoarece nu am masurat. Am adaugat atat cat a inghitit aluatul si acesta a devenit asemanator plastilinei, deci usor de rupt bucati si fraged. Bulgarele de aluat se intinde intre doua foi de copt si se decupeaza foaia obtinuta in diverse forme de biscuiti. Biscuitii se coc in tava in cuptorul preincins la 180 grade, pentru 15 minute. Se lasa la racit pe un gratar si pe urma se depoziteaza in borcane inchise.

Tarta cu banane
Nu ma prea omor dupa banane insa recunosc ca inghetata de banane e in topul preferintelor mele “frosty“ iar o prajitura care sa ascunda banane nu mi-a sunat rau. Ma asteptam sa iasa o tarta buna insa a iesit o tarta exceptionala! Am fost super incantata de rezultat asa ca sunt mandra sa va arat ce a iesit. Tarta cu banane (pt o forma rotunda cu diametrul de 20 cm) Blat 200 g biscuiti (eu am folosit din nou Gullon fara sare si zahar dar merg si unii integrali 100%) 80 g unt de cocos topit Biscuitii se macina la robot si se maesteca cu untul topit. In functie de tipul de biscuiti folositi, este posibil sa mai fie nevoie sa adaugati putin unt pentru a obtine o masa nisipoasa umeda dar compacta atunci cand este stransa in mana. Puneti compozitia in tava si nivelati cu mana umeda. Dati la copt la 180 grade pentru aproximativ 10 minute sau pana cand blatul a prins culoare si s-a intarit cat de cat. Crema 300 g tofu simplu desarat 4 linguri iaurt de soia simplu 3 banane facute piure 2 lg xylitol 1 lingurita liant de roscove sau guma xantan Toate ingredientele se mixeaza in paharul blenderului. Din cand in cand opriti-l si dati compozitia in jos cu o spatula, pentru a obtine o crema omogena, matasoasa. Opriti deoparte doua linguri de crema. Turnati crema peste blat, niveland cu o lingura. Cele doua linguri de crema se amesteca cu o lingurita de carob si 3-4 lingurite de apa pentru a iesi un sos mai lichid. Acesta se toarna in cerculete peste crema si cu o scobitoare se fac marmorari. Se da tava la cuptor la 180 grade Celsius pentru 20 minute sau pana cand marginile sunt coapte si interiorul nu mai e lucios. Se lasa tava la racit pe un gratar iar apoi se scoata tarta pe o farfurie si se da la rece pentru cateva ore. Se serveste cu fructe sau inghetata.

Patratele mega delicioase
Va mai amintiti gustul delicios al ciocolatei (nesanatoase) Kinder Country? Acel baton de ciocolata cu lapte si cereale expandate. Uf, cat imi mai placea cand eram mica! Ei bine atunci cand am luat prima imbucatura din patratelele de fata am avut senzatia ca ca mananc Kinder Country, dar totusi muuult mai bun. E incredibila asemanarea si asta cu atat mai mult cu cat patratelele nu contin lapte, zahar si nici chiar o cantitate atat de mare de ciocolata. De fapt ingredientul de baza este untul de migdale, cel care da aroma inconfundabila. Cred ca este una dintre cele mai bune deserturi mancate vreodata! Patratele mega delicioase (adaptare dupa OhSheGlows) Patratele 200 g unt de migdale (eu recomand Rapunzel) 1/2 cana* sirop de artar/miere/sirop de agave/sirop de orez/nectar de cocos 2 lingurite extract de vanilie 1/4 cana* lapte de soia/migdale 1/2 cana* pudra de roscove (Rapunzel are cea mai gustoasa pudra de roscove) 100 g quinoa/amaranth expandat Intr-o tava mica, patrata, puneti hartie de copt. Intr-o craticioara amestecati pe foc mic untul de migdale, indulcitorul ales, vanilia si laptele vegetal. Amestecati pana la omogenizare. Adaugati pudra de roscove si amestecati, apoi adaugati pe rand quinoa, amestecand energic si inchideti focul. Turnati compozitia in tava si nivelati cu mana umeda. Dati tava la congelator. Glazura 250 g unt de migdale 50 g ciocolata 70% cacao 1 lingurita ulei de cocos 1/3 cana fulgi de cocos Ciocolata si uleiul de cocos se topesc pe foc mic intr-o craticioara. Se adauga apoi untul de migdale si amesteca pana la omogenizare. Se inchide focul si se adauga fulgii de cocos. Se toarna glazura peste stratul din tava si se da din nou la congelator pana la intarirea completa. Cand desrtul e intarit se scoate din tava si se taie in patratele, care se pastreaza in cutii inchise in frigider, timp de o saptamana.

Iaurt de soia
Am gasit in sfarsit un iaurt care sa imi placa. Si nu din comert, ci facut de manutele mele.  Reteta e simpla de tot, nu va speriati de numarul mare de indicatii. In practica e mult mai simplu. Pentru prima tura de iaurt aveti nevoie de un ferment special insa mai apoi puteti inmulti iaurtul folosind cate putin din cel existent. Iaurt de soia de casa 1 litru lapte de soia neindulcit (de casa sau cumparat; eu am avut surprize neplacute cu unele marci din comert asa ca am ramas la marca The Bridge) 1 pliculet ferment pt iaurt 1 lingurita faina de roscove (NU pudra de roscove, ci faina din samburii de roscove, un liant pentru a ingrosa compozitia) sau guma xanthan Laptele se incalzeste pe foc pana ajunge la temperatura de 45 grade C. Fermentul se pune intr-un vas, se toarna putin lapte si se amesteca bine pentru a se omogeniza. Se toarna restul de lapte si se amesteca. Bolul se tine la loc cald timp de 4-6 ore sau pana cand laptele se incheaga si prinde gust acrisor. Eu pun bolul neacoperit in aparatul de deshidratat  la 46 grade C si il las 6 ore, pana cand face o crusta la suprafata si e inchegat. Se ia crusta de deasupra. Iaurtul obtinut se amesteca rapid cu liantul, care il va face mai cremos si omogen. Se toarna iaurtul in borcane si se da la frigider, unde rezista o saptamana. Pentru a reface iaurt pastrati 3-4 linguri si amestecati cu 1 litru lapte cald, repetand intocmai procedura dinainte. Consumati simplu sau cu fructe, in preparate dulci sau sarate.

Pancakes vegane fara gluten
De o luna viata mea a cunoscut o alta intorsura, odata cu primii pasi ai lui Anais de una singura prin casa. Sunt mereu in preajma ei iar in restul timpului ma ocup de gospodarie. De cand a descoperit minunea umblatului de una singura e de neoprit. Nu mai vrea in brate, nu mai vrea pe canapea, nu mai vrea sa stea locului! Vrea sa umble, umble, umble! E atat de fericita! Isi vorbeste pe limba ei (“tigo” e un cuvant in limba anaiseasca), il cheama pe tata, imi arata in oglinda unde e Anais , ma prinde si ma saruta, ma ia de mana sa imi arate diverse chestii si cand vrea  mancares sau apa imi spune “papa” sau “apa” si ma duce in bucatarie. In ultima luna s-a dezvoltat uimitor de mult din punct de vedere intelectual dar si fizic. S-a inaltat mult si recunosc cu o usoara nostalgie ca e deja copil. A trecut perioada frumoasa de bebelusie insa am intrat in alta la fel de minunata.   Zilele trecute mi s-a facut pofta de pancakes si cum a trecut mai bine de un an si jumatate de cand am facut unele, am purces la treaba si am facut niste delicioase pancakes care intamplator nu contin gluten. Mie mi-au placut mult insa Anais nu a fost foarte incantata de ele (cum  de regula nu e  incantata de nimic dulce) asa ca s-a multumit sa ma hraneasca pe mine iar ea sa savureze avocado.   Pancakes vegane fara gluten si fara zahar (ies aprox 15 bucati) 1 cana* faina fina de porumb (nu malai grisat; eu am folosit Rapunzel dar se gaseste si la Real marca proprie) 1 cana* faina de hrisca (sau orice alta faina preferati: de orez, mei, ovaz sau grau integral dar atunci va contine gluten) 1 lg rasa praf de copt bio (fara aluminiu, eu iau de la “dm”) 2 lg xylitol (indulcitor natural, mai putin caloric decat zaharul si care protejeaza dintii; eu il gasesc la magazinul bio din oras) 2 cani* lapte de soia neindulcit (sau orice alt lapte vegetal preferati) 2 lg ulei optional afine * 1 cana cu volumul de 250 ml Ingredientele uscate se amesteca intr-un bol. Cele lichide se pun in paharul blenderului, unde se mixeaza. Se adauga ingredientele uscate in blender si se mixeaza pana cand compozitia e omogena, de consistenta unei smantani mai lichide. Daca e prea gros se mai poate adauga 1-2 linguri lapte. Se incinge o tigaie pe foc mediu si se toarna cu paharul blenderului compozitie pentru a forma pancakes de dimensiunile dorite. Eu le prefer mai micute. Se presara afine. Se coc pe o parte pana cand marginile nu mai sunt lucioase si se intorc pe cealalta parte si se mai coc pret de cateva secunde. Se pastreaza calde si se servesc cu fructe proaspete, gemuri fara zahar, sosuri de fructe sau de carob, simple sau cu delicioasa miere crema cu propolis si nuca, cum le-am servit eu, alaturi de o cana de ceai cu musetel si vanilie. Nu ies foarte pufoase insa sunt consistente si gustoase. Voua va plac pancakes?